Dr. Mirela Ciurea – medic pediatru: Cum ingrijim nou-nascutul prematur acasa

bebe2Majoritatea nou-născuţilor prematuri sunt aduşi acasă în jurul datei la care ar fi trebuit să se nască în cazul în care sarcina ar fi ajuns la termen, dar, deşi copilul a atins această dată, are multe de recuperat. Externarea din maternitate este posibila doar atunci cand bebelusul este capabil sa se alimenteze “singur” – adica sa primeasca toate mesele la san sau biberon (sa nu mai fie vevoie de alimentatie prin gavaj) si astfel sa creasca in greutate.

Acasa este posibil ca micuţul:

1 Să nu dea semne clare că îi este foame sau că este obosit.

2 Să fie slăbit şi dificil de hrănit.

3 Să doarmă profund sau să plângă toată ziua, sau să treacă de la somn la plâns în doar câteva secunde.

4 Sa faca scaun cu dificultate.

La început, comportamentul micuţului este posibil să vi se pară dificil de înţeles. Aceasta v-ar putea supăra sau îngrijora, dar, o dată cu trecerea timpului, veţi începe să vă înţelegeţi mai bine copilul şi acesta va reuşi să îşi facă nevoile înţelese.

Asemenea tuturor copiilor, uneori micuţul născut prematur va părea că se dezvoltă cu rapiditate, în timp ce în alte perioade nu se va întâmpla mare lucru. În cazul în care acest lucru vă îngrijorează, întrebaţi medicul, dar nu uitaţi:

1. Nu puteţi determina copilul să crească mai repede decât este posibil. El va semana cu dumneavoastra, in general – adica, de exemplu, din 2 parinti scunzi si slabuti foarte probabil ca va rezulta tot un copil cu talie si greutate ceva mai mici decat media. Asta insa nu insemana ca bebelusul nu este perfect sanatos, chiar daca nu este un “mic Hercule”.

2. Nu încercaţi să îl siliţi să facă anumite lucruri dacă este obosit sau nu are dispoziţia necesară. Daca veti face asta, va veti pune in situatii foarte neplacute atat pe dumneavoastra cat si pe copil.

3. Acordaţi-i timp şi sprijin. Fiecare om are ritmul lui de dezvoltare si nu trebuie sa comparati copilul dvs. cu alti copii atata timp cat aveti asigurari din partea pediatrului ca starea copilului dvs este buna.

4. Urmăriţi cu atenţie dezvoltarea. Dacă nu există probleme care să necesite luarea unor măsuri, peste câţiva ani nu va conta dacă a început să meargă la 12 sau la 15 luni.

5. Judecaţi abilităţile copilului în funcţie de vârsta ajustată a acestuia.

Mişcările

Nou-născuţii prematuri au adesea mişcări necoordonate. Este dificil de anticipat cum va reacţiona copilul faţă de părinţi sau faţă de lumea înconjurătoare. Mişcările sale pot fi bruşte, deoarece încearcă să se adapteze schimbărilor de mediu sau sa-si satisfaca anumite nevoi fizice. Este posibil să nu mişte foarte bine mâinile şi picioarele. Pe măsură ce creşte, aceasta situatie se amelioreaza treptat.

Puteţi ajuta copilul să îşi controleze mişcările:

1 ţinându-i mâinile şi picioarele aproape de corp, cu blandete; copiii NU se infasa

2 mişcându-l încet, cu blândeţe,

3 purtându-vă calm şi liniştit.

La nou-născuţii prematur, simţurile (auz, simţ, văz) adesea se dezvoltă mai rapid decât capacitatea de a-şi controla muşchii (coordonare). Poate părea că micuţul controlează cu dificultate mişcarea capului sau abilitatea de a prinde diverse obiecte, dar învaţă repede să reacţioneze la imagini şi la sunete, acestea fiind semne de dezvoltare sănătoasă.

Respiraţia

Respiraţia şi culoarea tegumentelor nou-născuţilor prematur se pot modifica rapid şi fără niciun fel de avertisment. Ritmul respirator este neregulat, putand trece de la un ritm lent, cu pauze intre respiratii (mai mici de 20”) la un ritm accelerat.

Urmăriţi atent copilul pentru a învăţa care sunt tiparele normale de respiraţie şi culoarea „normală”.

1 Observaţi modul în care respiră copilul cand este linistit.

2 Observaţi culoarea pielii.

Dacă veţi şti care este comportamentul obişnuit, veţi reuşi să observaţi apariţia unor probleme. Oricând sunteţi îngrijoraţi de culoarea sau de respiraţia copilului, sunaţi medicul sau asistenta medicală.

Somnul

Pentru a dormi, copilul trebuie aşezat pe parti, sprijinit eventual cu un mic rulou care sa stea la spate, de la nivelul umerilor in jos. Capul nu trebuie pozitionat cu fata in sus. Capul copilului nu trebuie sa fie in plan mai jos decat restul corpului. Copilul nu va dormi pe perna si nici pe saltele moi. Salteaua va fi tare si, eventual se poate plasa o mica pernita sub saltea in dreptul capului (mai ales la cei cu regurgitatii sau varsaturi frecvente). Pozitionarea pe burta nu se recomanda decat pe perioade scurte, in timpul zilei (cand copilul poate fi mai bine supravegheat), pe saltea tare si fara alte obiecte plasate in patutul copilului.

În primele săptămâni după ce îl aduceţi acasă, copilul va dormi în majoritatea timpului. La început, va dormi chiar între 15-22 ore pe zi. Nou-născuţii prematur dorm mai mult, iar episoadele de trezire sunt scurte. Este posibil ca, după şederea în spital, să nu mai existe nicio diferenţă între zi şi noapte.

În cazul în care copilul nu reuşeşte să doarmă, gândiţi-vă cât de diferit este spaţiul în care dormea la spital faţă de cel de acasă.

Sugestii:

1 – Instalaţi o lumină de noapte şi lăsaţi radioul deschis în surdină.

2 – Închideţi treptat lumina şi zgomotul pentru a ajuta copilul să se obişnuiască mediului nou în care trebuie să doarmă.

3 – Atunci când îl hrăniţi noaptea, nu îi distrageţi atenţia de la acest lucru jucându-vă cu el.

Nu uitaţi că atunci când copilul atinge vârsta ajustată de 6-8 luni, ar trebui să reuşească să doarmă toată noaptea.

Plânsul

Este posibil ca nou-născutul prematur să nu plângă foarte mult la început. Probabil va începe să plângă atunci când se apropie de vârsta la care ar fi trebuit să se nască (vârsta ajustată 0 luni). Primele episoade de plâns vor fi scurte. Pe măsură ce creşte, va plânge mai des. Neliniştea şi plânsul vor atinge apogeul în jurul vârstei ajustate de 3-4 luni. Pe măsură ce creşte, cel mai probabil va plânge mai puţin, iar episoadele de somn vor deveni mai regulate.

Plânsul este un semn pozitiv al faptului că micuţul se dezvoltă normal. De ce plange copilul? Motivele sunt numeroase. Cel mai adesea plange pentru ca are colici, pentru ca s-a murdarit si doreste sa fie schimbat sau pentru ca ii este foame. Poate plange si pentru ca este obosit si nu reuseste sa adoarma singur, pentru ca ii este prea cald sau prea frig, pentru ca s-a plictisit sau pur si simplu pentru ca acesta este unicul mod de “vorbire” pe care il cunoaste. Nu va grabiti sa ii dati de mancare ori de cate ori plange (aceasta fiind o greseala frecventa), caci foarte probabil micutul va primi mancarea doar pentru confortul pe care il aduce reflexul de supt si asta ii poate agrava si mai tare suferinta.

Încercaţi să învăţaţi ce indică plânsul copilului. Dacă veţi reacţiona la plânsetele sale, copilul va începe să simtă că poate avea încredere in dvs. şi că este înţeles. Nu vă gândiţi că l-aţi putea răsfăţa. În aceste luni, copilul trebuie ţinut în braţe ori de câte ori puteţi. Acordaţi-i toata atenţia de care sunteti capabil.

Se va linişti dacă simte o atingere sau dacă i se va oferi ceva ce va putea suge. După ce mai cresc, va fi mai uşor să liniştiţi un nou-născut prematur. În timp, învaţă chiar să se liniştească ei înşişi.

Cum să linişteşti un copil care plânge

1 Asiguraţi-vă că nu îi e foame şi că nu trebuie să îi schimbaţi scutecul.

2 Ajutati-l sa elimine gazele sau sa aiba scaun

3 Mişcarea este benefică, de aceea încercaţi să îl mângâiaţi ritmic sau să îl legănaţi. Plimbaţi-l în cărucior sau cu maşina. Nu scuturaţi cu putere copilul încercând să îl faceţi să se oprească din plâns. Aceasta ar putea cauza leziuni cerebrale şi chiar decesul.

4 Înveliţi-l cu o păturică. Umerii trebuie să fie aplecaţi spre înainte şi corpul învelit cu blândeţe, dar ferm în păturica de bumbac. Lăsaţi-i mâinile libere ca să îi poată ajunge la nivelul gurii.

5 Daca este transpirat, probabil ca l-ati imbracat prea gros. Dezbracati-l, dati-I ceva sa bea, linistiti-l, verificat-I temperatura (sa nu fie febril).

6 Aşezaţi copilul astfel încât să vă poată vedea.

7 Vorbiţi-i încet.

8 Apropiaţi-i mâinile de gură sau daţi-i suzeta.

9 Ţineţi mâinile copilului apropiate de pieptul acestuia.

10 Luaţi-l în braţe.

11 Nu încercaţi să îi atrageţi atenţia cu diverse lucruri. Fiţi calmi.

12 Faceţi-i o băiţă călduţă (doar dacă îi place apa).

13 Când nimic nu mai dă rezultate, aşezaţi-l în pătuţ şi lăsaţi-l să plângă. Uneori, de acest lucru este nevoie pentru ca un copil care plânge să se liniştească.

Uneori, este insa dificil să linişteşti un copil care plânge. Episoadele lungi de plâns pot indica faptul că micuţul este bolnav sau că are dureri. În cazul în care copilul plânge anormal de mult, trebuie să sunaţi medicul sau asistenta medicală. Plânsul excesiv consumă prea multe calorii şi poate epuiza copilul, tulburând respiraţia şi dezvoltarea.

În cazul în care copilul se trezeşte des, rugaţi un prieten să stea cu micuţul din când în când, pentru a vă putea lua o bine-meritată pauză de relaxare. Contează enorm. Va veti intoarce la copil “cu bateriile incarcate” si amandoi veti avea de castigat.

Share Button

SUSȚINE PROIECTUL KIDSNEWS.RO!

.


CITEȘTE ȘI:
 
  • Elevii cu simptome au acces restricționat în școală 14 zile, dacă părinții nu vor testare
  •  
  • Teatrul Nottara lansează un nou proiect pentru liceeni
  •  
  • Mâncarea pentru bebeluși este extrem de periculoasă
  •    

    Să ne mai și delectăm, cu drăgălășeniile celor mici