De vorba cu specialistii – Antonia Noël, formator in Metoda ESPERE®: Probleme de adaptare ale copiilor la mediul scolar

antonia noelKidsnews.ro: Care sunt principalele/primele semne ca scolarul are probleme de
adaptare? Exista diferente cand vorbim de segmente diferite de varsta (prescolar, scoala primara, gimnaziu, liceu)? Daca da, ce trebuie urmarit?

Antonia Noël: Atunci când, în procesul de evolutie fireasca a omului intervine o schimbare de mediu, intervine automat si o schimbare de comportament. Insa aceasta nu este întotdeauna negativa, ba dimpotriva, ea se poate solda cu rezultate foarte bune, atunci când schimbarea este anticipata si pregatirea se face în mod progresiv.

Exista totusi, situatii în care inadaptabilitatea la un nou sistem/program implementat în viata copilului intervine ca urmare a diversilor factori, iar aceasta neadaptare se manifesta diferit, într-adevar, în functie de vârsta copilului.

Asadar, un prescolar îsi va manifesta refuzul de a merge la gradinita prin plânsete sau crize de furie. Scolarul, antrenat deja, de cele mai multe ori, din pacate, sa-si mascheze emotiile, va dezvolta comportamente care saboteaza activitatea scolara : refuza sa se trezeasca, îsi uita lucruri acasa (în speranta ca se va putea întoarce sa le ia), « uita » sa-si faca anumite teme sau chiar ajunge sa-si minta parintii. Nu de putine ori, copiii se prefac ca-i doare burta sau capul, pentru a nu se confrunta cu un mediu scolar care nu le e prielnic. Câteodata se ajunge la somatizari, atunci când limbajul obisnuit nu-si mai gaseste puterea de a exprima o traire intensa a copilului. In acest sens, cazul unei cliente care mi-a relatat cum ca ajunsese sa vomite pentru a « putea scapa de ora de mate » este revelator. La vârsta colegiului sau a liceului, de cele mai multe ori absentele repetate, refuzul de a dialoga cu parintii pe orice subiect legat de scoala, interiorizarea sau chiar depresia sunt semnale clare ca legatura dintre institutia scolara si elev nu mai exista sau s-a deteriorat. Toate aceste comportamente ale copilului pot sa fie percepute de catre parinti ca semnale de alarma ale inadaptabilitatii copilului la scoala.

Asa cum spuneam, factorii de inadaptare pot fi multipli : un profesor care stigmatizeaza, un educator care a nedreptatit un copil, un coleg de clasa « bataus » sau acea presiune a grupului cunoscuta sub fenomenul de bullying – din ce în ce mai des întâlnit – acestea fiind doar câteva care pot declansa sau accentua problemele de adaptare la scoala.

Kidsnews.ro: Cum ar putea parintii sa evite problemele de adaptare?
Problemele sunt atribuite copilului, parintilor sau scolii/pedagogului. Cine contribuie cel mai mult la aparitia sau evitarea lor si in ce mod?

Antonia Noël: Nu cred ca exista statistici care sa defineasca raspunderea exacta a unuia sau altuia dintre factorii declansatori ai inadaptabilitatii la scoala. In schimb, în functie de caz, fiecare are contributia lui în rezolvarea problemei. In ceea ce priveste parintele, primul pas pe care acesta îl poate face este acela de a comunica deschis cu copilul. La cel mai mic semnal, invit parintele sa-si acorde timp si sa se conecteze cu propriul copil. O ascultare activa, empatica, poate rezolva macar 50% din problema, daca nu chiar întreaga situatie. Daca, de exemplu, copilul îi va spune parintelui « îl urasc pe profu’ de fizica », parintele va trebui sa fie acel continator al mesajului, fara replica, argumentare sau judecata a vorbelor copilului. Un raspuns ar putea fi « si ce te face sa-l urasti ? ».

Un alt exemplu, la gradinita, la vârsta la care copilul are un limbaj verbal limitat, e bine sa-i oferim aceeasi ascultare empatica, conectându-ne pe registrul în care ne vorbeste. La plânsetele abundente, îi putem raspunde copilului oferindu-i spatiul continator al bratelor, si eventual câteva fraze simple « stiu ca-ti doresti sa-ti fiu aproape, sunt aici lânga tine… mâine îti voi lasa o mica particica din ceea ce sunt, sa ne fie despartirea mai usoara »- si-i voi propune copilului un obiect simbolic de transfer. Exista asadar instrumente si aplicatii concrete, în functie de vârsta si problematica celui în cauza. In ceea ce-l priveste pe profesor/educator, abordarea copilului la clasa se face cu instrumente specifice relatiei profesor-elev.

Kidsnews.ro: Cum trebuie sa reactioneze parintii? Ce trebuie schimbat si ce nu,
atunci cand copilul, indiferent de varsta si incadrarea scolara, da semne ca pentru el scoala a devenit o corvoada?

Antonia Noël: Asa cum spuneam, primul pas este comunicarea deschisa cu copilul. Dupa ce a identificat sensul problemei (care poate fi legat de parinte, cadru didactic, colegi, anturaj sau de un element extern), parintele are responsabilitatea de a stabili un dialog cu profesorul, în care sa discute deschis toate aspectele. Aici exista numeroase probleme, pentru ca, din experienta de consultant va pot spune ca, multi parinti refuza comunicarea, din diverse motive : profesorul este « cel în cauza », copilul îi solicita parintelui ca acesta sa nu intervina într-un dialog cu profesorul sau parintele însusi este temator în stabilirea unui dialog (regasindu-se pe sine în postura de elev). Numai dupa o ascultare a fiecaruia dintre cei doi protagonisti (copil, profesor), parintele, în acord cu copilul, va putea lua decizia care se impune. Schimbarea nu poate fi definita, întrucât aceasta e specifica de la caz la caz… ea poate merge de la o simpla lamurire a situatiei pâna la o mutare din scoala. Doar problema, contextul si actorii implicati pot defini asadar forma schimbarii. Un lucru însa este sigur : parintelui îi revine întotdeauna responsabilitatea deciziei finale întrucât rolul de a satisface nevoile educationale ale copilului îi apartine în exclusivitate.

Kidsnews.ro: Poate fi luata in considerare schimbarea clasei, scolii sau a sistemului de invatamant? De regula multi parinti aleg sa isi multe copilul la o scoala privata daca acesta are performante scazute la scoala de stat. In multe cazuri, ulterior, parintele spune ca cel mic este mult mai fericit pentru ca acolo este mai simplu. In alte situatii copilul se manifesta la fel. Cum comentati?

Antonia Noël: Imi vorbiti aici despre performanta. Depinde care este obiectivul parintelui : îsi doreste ca fiul/fiica lui sa performeze, sa îsi dezvolte abilitatile pentru viata (socializare, relationare, încredere în sine), sa îi ofere un loc unde « sa fie mai simplu »… ? Imi veti spune, probabil, ca toate acestea la un loc… Totusi, este foarte important ca parintele sa se asculte în primul rând pe sine (da, chiar înainte de a-si asculta copilul!) si sa îsi clarifice dorintele în legatura cu propriul copil. Va spun acest lucru pentru ca, daca îi veti întreba pe parinti, « ce-ti doresti pentru copilul tau ? », 99% dintre ei va vor raspunde « sa fie sanatos si fericit ! ». Chiar dumneavoastra îmi vorbiti despre fericirea lor. Insa câti dintre parinti investesc realmente în metode care sa le aduca copiilor sanatate si fericire ? Câti parinti se focuseaza pe aceste obiective si ramân concentrati în a gasi mijloacele pentru a le atinge ?

In ceea ce priveste sistemul de învatamânt privat, el poate fi deopotriva excelent sau mediocru. Si va vorbesc atât din punctul de vedere al parintelui cât si cel al formatorului, confruntat cu ambele sisteme (de stat si privat). Consider ca pot fi scoli private care ofera întradevar o educatie deosebita copiilor, la diferite vârste. Insa nu cred ca simplu apelativ de « privat » îi garanteaza parintelui o curricula de calitate sau o educatie pe masura asteptarilor lor. Sunt multe aspecte de evidentiat în ceea ce priveste si implicarea parintelui în educatia copilului, atunci când acesta urmeaza cursurile unei scoli private. In unele cazuri, implicarea parintelui în educatie e minima (mergând pe principiul « platesc, deci serviciile sunt asigurate »), drept pentru care, copilul poate suferi din lipsa prezentei parintelui, iar scoala poate deveni în acest caz o falsa sursa a problemelor.

Kidsnews.ro: Daca toti pasii, sfaturile au fost respectate,schimbarile facute sau nu, dar totusi copilul pare ca nu se adapteaza, ce se intampla si ce masuri drastice pot fi luate sau nu?

Antonia Noël: Atunci când o schimbare nu produce efectele dorite, sunt mari sanse ca problema sa fi fost abordata din unghiul mort. Cu alte cuvinte, parintele nu trebuie sa aplice niste sfaturi sau sa se forteze sa produca schimbari, în dorinta ca « copilul sa se adapteze ». Cu atât mai putin este vorba de « a lua masuri drastice ». Am abordat problema inadaptabilitatii si revin asupra ei : ea poate îmbraca forme atât de diferite, comportamente atât de surprinzatoare, încât nu exista o normare a rezolvarii ei. Elementul cheie însa pe care parintele îl poate exploata în orice situatie de inadaptare la scoala a copilului este comunicarea cu acesta. Comunicarea presupune, asa cum am mentionat, o ascultare activa si gasirea sensului problemei (sensul fiind mult mai profund decât cauza, el fiind partea nevazuta a cauzei care genereaza comportamentul). Odata ajuns la sensul problemei, parintele, în acord cu sine, cu copilul si cu profesorul, poate lua o hotarâre în beneficiul copilului. Una dintre ele, si poate cea mai « drastica » pentru parinte poate fi aceea de a începe sa comunice cu sine, pentru a putea comunica cu propriul copil. Se prea poate ca, adaptându-ne la propriul eu, sa ne ajutam copiii sa se adapteze si ei, la scoala sau acolo unde viata le-o cere.

Mai multe despre scoala si rolul ei în educatia copiilor de azi, în cadrul conferintei din 15 noiembrie de la Bucuresti.

http://www.antonianoel.com/sansa-educatiei/program/#scoala

Inscrieri : info@antonianoel.com; 0740 163 787